| 1.
|
ZDRENTU'I, zdrenţuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâsia; a se preface în zdrenţe. ◊ Tranz. I-a zdrenţuit haina. [Var.: trenţu'i vb. IV] - Zdreanţă + suf. -ui.Sursă
: DEX'98
( 21693)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ZDRENTU'I vb. 1. v. sfâsia. 2. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfâsia, a (se) uza, (pop. si fam.) a (se) flenduri. (Haina s-a ~ de tot.) 3. a se jerpeli. (Ti s-au cam ~ pantalonii.) 4. a (se) ferfeniţi, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfâsia, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)Sursă
: Sinonime
( 218959)
- siveco |
| |
| 3.
|
zdrenţu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. zdrenţui'esc, imperf. 3 sg. zdrenţui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. zdrenţui'ască
Sursă
: DOR
(294221)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ZDRENTU//'I pers. 3 se ~i'este intranz. (despre haine, cărţi etc.) A se preface în zdrenţe; a se rupe în bucăţi (prin uzare); a se ferfeniţi. /zdreanţă + suf. ~ui
Sursă
: NODEX
(359999)
- siveco |
| |
|
|